În legislaţia românească, Hotărârea de Guvern nr. 621/2005
(modificată şi completată prin HG nr. 1872/2006 şi HG nr. 247/2011) este
documentul care transpune obiectivele europene privind gestionarea deşeurilor
de ambalaje reciclabile:
OBIECTIVUL
|
ŢINTA (% minim)
Şl TERMENUL ’
|
Valorificare sau
incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie
|
50% până în 2011
60% până în 2013
|
Reciclare (minim
din greutatea totală a materialelorde ambalaj conţinute în deşeurile de
ambalaje)
|
55% până în 2013
|
Reciclare hârtie
şi carton
|
60% până în 2008
|
Reciclare plastic
|
15% până în 2011
22,5% până în 2013
|
Reciclare sticlă
|
60% până în 2013
|
Reciclare metal
|
50% până în 2008
|
Reciclare lemn
|
15% până în 2011
|
Responsabilităţile pentru îndeplinirea acestor ţinte şi
pentru buna gestionare a deşeurilor de ambalaje în general sunt distribuite în
cea mai mare parte între operatorii economici care gestionează deşeuri de
ambalaje (producători, colectori, valorificatori) şi
autorităţile publice locale, după cum
urmează:
Operatorii
economici responsabili în domeniul gestionării
deşeurilor de ambalaje:
•
Au următoarele
obligaţii:
a)
să asigure
valorificarea şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje prin mijloace
proprii sau prin predare către operatorii economici autorizaţi;
b)
să raporteze, la
solicitarea autorităţii locale pentru protecţia mediului, cantităţile de
deşeuri de ambalaje gestionate în conformitate cu prevederile legale în
vigoare. (HG nr. 621/2005).
•
în cazul neîndeplinirii
ţintelor, operatorii economici responsabili plătesc la Fondul de Mediu o
contribuţie de 2 lei/kg pentru diferenţa dintre obiectivele anuale de
valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de
energie a deşeurilor de ambalaje prevăzute în legislaţia în vigoare şi
cantităţile efectiv valorificate sau incinerate cu recuperare de energie. (OUG
nr. 196/2005)
Autorităţile
publice locale:
•
Asigură colectarea
selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie, prin servicii publice de
salubrizare şi prin spaţii amenajate şi dotate prin amplasarea de containere
adecvate.
•
Asigură organizarea
valorificării cantităţilor de deşeuri de ambalaje colectate selectiv.
În ce măsură cunosc și respectă
autorităţile locale țintele de valorificare a
deşeurilor de ambalaje?
Întrebate care sunt ţintele pentru valorificarea şi
reciclarea deşeurilor de ambalaje, majoritatea primăriilor chestionate din cele
10 judeţe nu răspund nimic (80%). Dintre cele care răspund, două fac trimitere
la ţintele stabilite prin lege la nivel naţional (dar nu menţionează în ce
măsură acestea sunt îndeplinite), iar cinci primării declară că nu au ţinte.
Doar trei primării: Mangalia, laşi şi Mihail Kogălniceanu (jud. Tulcea)
transmit valorile ţintelor de valorificare şi incinerare a deşeurilor de
ambalaje.
Deşi hotărârea de guvern care stabileşte normele în domeniu
datează din 2005, în instituţiile publice se fac în continuare confuzii: mai
mult de o treime din primăriile care au răspuns la această întrebare au
transmis valorile cantităţilor de deşeuri valorificate în loc să transmită
valorile ţintelor de valorificare.
Situaţia răspunsurilor de la primării este similară în ceea
ce priveşte gradul de îndeplinire a ţintelor: doar patru primării au transmis
valorile solicitate privind cantităţile de deşeuri de ambalaje valorificate
prin reciclare sau incinerare. Restul de aproximativ 95% fie nu răspund nimic,
fie, neavând ţinte stabilite, nu pot calcula gradul lor de îndeplinire, fie
transmit altceva. Din nou, apar confuzii între cantităţile de deşeuri
valorificate şi cele colectate.
în condiţiile în care ţintele de valorificare a deşeurilor
de ambalaje sunt în cea mai mare parte fie necunoscute fie ignorate de către
autorităţile publice locale, devine mai uşor de explicat de ce România se află
pe ultimul loc între ţările Uniunii Europene la acest capitol. La nivelul
anului 2008, cel mai recent an pentru care există informaţii statistice, rata
totală de reciclare în România era de 33.5%, raportat la o medie europeană de
56%. De altfel, ţinta de reciclare la nivelul UE, stabilită prin Directiva
2004/12/EC, era de 55% pentru anul 2008, dar România beneficiază de o amânare a
termenului de conformare cu cel mult 5 ani.
Din punctul de vedere al angajamentelor asumate prin
Tratatul de aderare, până la momentul ultimei raportări din 2008, România şi-a
îndeplinit ţintele asumate în ce priveşte reciclarea deşeurilor de ambalaje.
Reciclate în România
Obiectivele
de reciclare asumate
Ce măsuri iau primăriile pentru îmbunătăţirea situaţiei?
Toate primăriile: 87
Mai puţin de jumătate (47%) dintre cele 87 de primării au
precizat ce măsuri şi-au propus sau au derulat pentru îmbunătăţirea situaţiei
privind managementul deşeurilor. Numărul autorităţilor locale care au adoptat
măsuri care sunt deja finalizate sau în curs de derulare este şi mai mic, mai
puţin de o treime din totalul primăriilor respondente aflându-se în această
situatie.
Măsurile adoptate se referă în cea mai mare parte la
colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje, realizată de obicei în
parteneriat cu operatori economici care se ocupă de amplasarea containerelor şi
de ridicarea deşeurilor colectate.
Dintre primăriile care şi-au propus luarea unor astfel de
măsuri, doar aproximativ jumătate (22) au estimat costurile pe care le-ar
presupune acestea. Există chiar şi 7 localităţi în care, conform primăriei,
acţiunile pentru îmbunătăţirea managementului deşeurilor sunt în curs de
derulare, dar nu există o estimare completă a costurilor măsurilor.
Proiectele pentru colectarea selectivă a deşeurilor de
ambalaje au costat între 16.000 şi 100.000 lei pentru comune, iar muncipiile
care au luat astfel de măsuri au cheltuit până la 250.000 lei (Braşov).
Proiectele la nivel judeţean pentru crearea sistemelor integrate de management
al deşeurilor ajung însă până la valori de 40 de milioane de euro (judeţul
Argeş).
Există sisteme de prevenire a
producerii de deşeuri de ambalaje? Ce implică
acestea?
Dintre producătorii de deşeuri de ambalaje care au
participat la acest studiu, mai puţin de o treime (6 din 23)au implementat un
sistem de prevenire a producerii de deşeuri de ambalaje. în 5 din 6 cazuri
acest sistem prevede reutilizarea ambalajelor, doar 1 din cei 6 operatori
declarând că foloseşte materiale reciclabile rezultate din deşeurile
ambalajelor proprii pentru a produce ambalaje noi.
Producătorii de deşeuri ambalaje
si-au propus recuperarea si/sau reutilizarea
acestora? În ce proporţii?
Procentul producătorilor de deşeuri ambalaje respondenţi
care şi-au propus recuperarea deşeurilor este de aproape 60%. Ţintele de
recuperare şi reutilizare variază foarte mult de la un producător la altul,
pornind de la valori modice (1%) şi ajungând la scopul declarat de a recupera
sau reutiliza 100% din cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă. Şi în acest
caz metodele folosite pentru a atinge ţintele diferă: de la un operator care
reciclează deşeurile propriilor ambalaje (în proporţie de aproximativ 43%), la
operatori (majoritatea) care au subcontractat serviciile de recuperare unor
firme specializate cărora le predau deşeurile, şi chiar cazuri în care, pentru
a-şi atinge ţintele de reciclare, producători de deşeuri de ambalaje colectează
ei înşişi deşeuri de la alţi operatori.
Cunoaşterea ţintelor variază de la un producător la altul.
în cazul producătorilor de ambalaje (care au şi rol de reciclator) ţintele pot
ajunge la 100%. Cei care însă declară că şi-au propus ţinte de recuperare
şi/sau reutilizare de doar 1% ignoră legislaţia care prevede ţinte între 15% şi
60% în funcţie de tipul de material.
Este activitatea colectorilor de
deşeuri de ambalaje acoperitoare la nivelul
judeţelor?
Majoritatea colectorilor de ambalaje chestionaţi din cele
10 judeţe deservesc mai multe localităţi sau mai multe sectoare din Bucureşti
(72% dintre cei care au răspuns se află în această situaţie). Din totalul de 57
de respondenţi colectori de ambalaje, 7 deservesc aria unui judeţ întreg şi 4 îşi desfăşoară activitatea în mai multe judeţe
din ţară. în medie, un colector de ambalaje din acest grup deserveşte
aproximativ 20 de localităţi.
Care sunt tipurile de deşeuri de ambalaje colectate preponderent?
Deşeurile de ambalaje din hârtie şi carton sunt de departe
“preferate” la colectare, atât în ceea ce priveşte numărul de operatori
economici care colectează aceste tipuri de deşeuri, cât şi în ceea ce priveşte
cantităţile colectate. Cele mai rar colectate materiale, în baza aceloraşi două
criterii, sunt deşeurile de sticlă, aluminiu şi lemn.
Distribuţia colectorilor pe tipuri de ambalaje colectate
Colectarea preponderentă a plasticului în raport cu alte
materiale se explică prin cantităţile foarte mari de deşeuri de plastic
generate, prin ţintele de recuperare în creştere şi prin valoarea mare a
deşeurilor din plastic care determină interesul mare al colectorilor pentru
acest tip de deşeu. în plus, începând cu anul 2011 există o ţintă de recuperare
diferenţiată pentru PET-uri, care este de aşteptat să orienteze şi mai puternic
colectorii spre acest tip de deşeu.
în total, doar aproximativ 65% dintre operatorii care
produc sau colectează ambalaje şi au participat la această cercetare informează
publicul despre activitatea lor. Proporţia celor care informează este ceva mai
mare în rândul producătorilor (73%) decât în rândul colectorilor (61%).
Modalitatea predominantă de informare a publicului este internetul, dar nu
puţini dintre operatori folosesc şi mijloacele de presă pentru a-şi transmite
mesajul.
Cantităţi de ambalaje colectate, pe tipuri de ambalaje (tone/lună)
Metale sticlă,
Aluminiu, feroase, 3%, _0.2%
36%
Hârtia şi cartonul sunt colectate preponderent pentru ca
există o piaţă importantă pentru vânzarea şi reciclarea acetui tip de material.
Reciclarea hârtiei şi cartonului este încurajată de existenţa unui număr mare
de reciclatori şi de obişnuinţa colectării separate a hârtiei în rândul
populaţiei, încă dinainte de 1989.
•
Prin intermediul APM
•
Televiziune
•
Nu informează
•
Contact direct
•
Anunţuri şi publicitate în presa scrisă
•
Prin 2 sau 3 din mijloacele de mai sus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu