Instalaţiile de incinerare pot prelua deşeuri pentru
incinerare în baza autorizaţiilor speciale de mediu (permise de incinerare) emise
de către agenţiile locale pentru protecţia mediului. Conform H.G. nr. 128/2002,
prin aceste autorizaţii sunt stabilite:
•
lista categoriilor de
deşeuri care pot fi tratate;
•
capacitatea nominală
de incinerare sau co-incinerare a deşeurilor pentru instalaţia respectivă (t/h,
respectiv MWth);
•
procedurile de
prelevare a probelor şi de măsurare folosite pentru a satisface obligaţiile
impuse pentru măsurătorile periodice pentru fiecare poluant al aerului şi apei;
•
valorile limită admise
pentru concentraţiile de poluanţi emişi în aer sau apă în urma proceselor de
incinerare sau co-incinerare.
În plus, dacă în lista de deşeuri incinerate se află şi
categorii de deşeuri periculoase, autorizaţia de incinerare trebuie să includă
şi informaţii despre:
•
cantităţile pe
diferite categorii de deşeuri periculoase care pot fi tratate şi/sau folosite;
•
debitele masice minime
şi maxime din aceste deşeuri periculoase, puterile calorice minime şi maxime
ale deşeurilor şi conţinutul maxim de poluanţi, cum ar fi PCB, PCP, clor,
fluor, sulf, metale grele.
O reglementare conexă dar care afectează activitatea sau
potenţialul de activitate al incineratorilor de deşeuri este HG nr.1862/2005
pentru aprobarea proiectului „Incinerarea deşeurilor periculoase şi
sterilizarea deşeurilor provenite din activităţi medicale”, prin care au fost
alocate fonduri nerambursabile de la Fondul de mediu unor operatori economici
pentru achiziţionarea de instalaţii de incinerare şi de sterilizare. Conform
aceluiaşi proiect, toate incineratoarele spitalelor, care nu respectau
condiţiile de incinerare şi sterilizare din normele europene, trebuia să fie
închise până în 2008.
Potrivit răspunsurilor primite din partea autorităţilor şi
a operatorilor economici contactaţi, în România valorificarea energetică a
deşeurilor se face numai în instalaţii de co-incinerare, respectiv în câteva
fabrici de ciment, acest proces fiind unul benefic din punctul de vedere al
diminuării efectelor asupra mediului. Unul dintre principalele avantaje ale
coprocesării este faptul că prin co-incinerarea deşeurilor nu rezultă alte
deşeuri. Alte avantaje ale coprocesării deşeurilor în fabricile de ciment sunt:
•
faptul că nu se
generează alte produse secundare (zgură, cenuşă) care să necesite depozitare
ulterioară;
•
fixarea urmelor de
metale grele în clincher (nu se elimină în atmosferă);
•
neutralizarea acizilor
gazoşi prin captarea lor de către CaC03 aflat în materiile prime.
Ce tipuri de deşeuri sunt incinerate preponderent?
În cazul operatorilor de instalaţii de incinerare care au
participat la cercetarea de faţă, tipurile de deşeuri cel mai des întâlnite
sunt cele medicale. Situaţia este explicată de închiderea incineratoarelor
spitalelor, conform HG nr.1862/2005 pentru aprobarea proiectului „Incinerarea
deşeurilor periculoase şi sterilizarea deşeurilor provenind din activităţi medicale”.
Alte tipuri de deşeuri incinerate preponderent de către
aceşti operatori includ, în ordine descrescătoare, deşeurile periculoase,
deşeuri animaliere, industriale şi mixte.
În ce măsură se recuperează energie din incinerarea deşeurilor?
Mai mult de o treime din operatorii chestionaţi nu
recuperează energie din procesul de incinerare a deşeurilor, iar restul
recuperează procente foarte mici de energie (1-5%) sau energie pentru uz
propriu (în procent nespecificat). Concluzia care poate fi trasă este că în
prezent incinerarea deşeurilor nu este folosită ca o metodă de valorificare a
acestora, ci mai degrabă ca o soluţie de eliminare, alta decât depozitarea.
Procentul de energie recuperată depinde în primul rând de
tipul de instalaţie. Incineratoarele nu pot recupera energie prin arderea
deşeurilor. Doar co- incineratorii pot recupera energie. O altă explicaţie
pentru procentele foarte mici de energie recuperată este faptul că nu se ard
deşeuri cu valoare energetică suficientă.
Cât costă incinerarea deşeurilor?
Faptul că incinerarea nu rezultă în recuperare de energie
este cu atât mai relevant cu cât incinerarea unei tone de deşeuri poate atinge
costuri foarte mari. în funcţie de tipurile de deşeuri şi de incinerator,
preţul variază între 40 şi 1200 de Euro pe tonă.
Conform ANPM, motivul pentru care valorificarea energetică
a deşeurilor prin incinerare este aproape nulă este legat de „compoziţia şi
caracteristicile deşeurilor menajere din România (umiditate de circa 50% şi
putere calorică mai mică de 8.400 kJ/kg), precum şi costurile mai ridicate ale
acestei metode de eliminare a deşeurilor menajere nu permit incinerarea la
această dată”.
Pentru a creşte puterea calorifică a deşeurilor care
urmează a fi valorificate prin incinerare, acestea trebuie sortate anterior iar
la co-incinerare trebuie trimise doar cele care sunt potrivite pentru această
metodă şi care sunt improprii pentru reciclare.
Ce se întâmplă cu deşeurile periculoase rezultate din incinerarea gazelor?
În numărul mic de cazuri (2 din 9) în care prin tratarea
gazelor de ardere rezultă deşeuri periculoase acestea sunt predate de către
operatorii instalaţiilor de incinerare unor alte societăţi autorizate să
elimine acest tip de deşeuri.
Au fost închise incineratoarele neconforme de deşeuri medicale?
Din informaţiilor furnizate de către autorităţile locale
pentru protecţia mediului contactate în acest studiu (din cele 10 judeţe
studiate) reiese că incineratoarele spitalelor au fost închise între 2006 şi
2008.
ANPM,
Raport anual privind Starea Mediului în România pe anul 2009, Bucureşti, p.
288.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu