Conform legislaţiei în vigoare, autorităţile publice locale
au o serie lungă de responsabilităţi legate de gestiunea deşeurilor, de la
colectare până la valorificare sau eliminare, după caz. în ceea ce priveşte
colectarea şi depozitarea deşeurilor municipale, obigaţiile legale sunt
următoarele:
•
Autorităţile publice locale participă, împreună cu
autorităţile centrale şi regionale pentru protecţia mediului, la elaborarea Strategiei naţionale privind
reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabiie depozitate, care face parte
integrantă din Strategia naţională de gestionare a deşeurilor (HG nr. 349/2005)
•
Primarii şi Consiliile
Locale hotărăsc, în condiţiile legii, asigurarea cu prioritate a unor terenuri
în vederea realizării depozitelor şi instalaţiilor de eliminare a deşeurilor
pentru localităţi, care constituie cauză de utilitate publică (OUG nr. 78/2000)
•
Autorităţile
administraţiei publice locale vor iniţia acţiuni pentru deschiderea unui
depozit zonal în situaţia în care depozitul în operare atinge circa 75% din
capacitatea proiectată (OUG nr. 78/2000). Acestea trebuie să fie depozite de
deşeuri zonale care deservesc cel puţin 150.000 de locuitori.
Se țintește în principiu un indice anual de diminuare cu 15% a cantităţilor de deşeuri
municipale şi asimilabile, colectate şi încredinţate spre eliminare finală,
plata făcându- se pentru diferenţa dintre obiectivul anual de diminuare şi
obiectivul efectiv realizat (OUG nr. 196/2005)
Măsurile referitoare la colectarea, valorificarea şi
depozitarea deşeurilor municipale trebuie să aibă în vedere ţintele privind
reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabiie depozitate, conform normelor
europene din Directiva nr.1999/31/CE. România a obţinut derogarea maximă de 4 ani în plus faţă de termenele limită de
îndeplinire a ţintelor la nivel european, astfel încât obligaţiile României
sunt de a reduce cantitatea de deşeuri biodegradabiie municipale depozitate
astfel:
la 75% din
cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995
|
Până la 16 iulie
2010
|
la 50% din
cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995
|
Până la 16 iulie
2013
|
la 35% din
cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995
|
Până la 16 iulie
2020
|
•
Consiliile locale
şi/sau judeţene iau măsurile necesare pentru construirea depozitelor de deşeuri
municipale numai pe terenuri aflate în proprietatea lor (HG nr. 349/2005). îndeplinirea
acestui criteriu s-a dovedit a fi problematică până în prezent, multe
autorităţi întâmpinând dificultăţi în a identifica astfel de terenuri, ceea ce
a condus la întârzierea aprobării proiectelor pentru sisteme judeţene de
management integrat al deşeurilor şi implicit a finanţării acestor sisteme.
•
Toate spaţiile de
depozitare a deseurilor menajere din zonele rurale trebuia să fie închise şi salubrizate până în luna
iulie a anului 2009 (HG nr. 349/2005).
•
Este interzisă
depozitarea deşeurilor de ambalaje reciclabile (HG 621/2005).
•
Începând cu 1 iulie
2010, autorităţile locale trebuie să plătească la Fondul pentru Mediu o sumă de
100 lei/tonă în cazul neîndeplinirii obiectivului, bani din care se asigură fondul național pentru intervenții în situații speciale.
Unde aiung deşeurile municipale?
În cele mai multe cazuri, primăriile contactate din cele 10
judeţe au răspuns că deşeurile municipale ajung în depozite (rampe/gropi de
gunoi) situate fie pe teritoriul localităţii, fie în altă localitate din acelaşi
judeţ.
Unde sunt depozitate deşeurile municipale?
■ În depozite temporare din staţii de transfer
■
Nicăieri, deocamdată
■
Primăria răspunde că serviciile sunt concesionate unei
firme
Situaţia depozitelor conforme cu normele actuale în cele 10 judeţe incluse în
studiu, conform Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, se
regăseşte în tabelul de mai jos.
JUDEŢ
|
NUMĂR DE
DEPOZITE
|
CONFORME (2010)
|
|
Argeş
|
1 (doar o celulă)
|
Braşov
|
1
|
Bucureşti-llfov
|
3
|
Cluj
|
0
|
Constanţa
|
4
|
Harghita
|
1
|
laşi
|
1 (în curs de
autorizare)
|
Maramureş
|
0
|
Tulcea
|
1
|
Vâlcea
|
1
|
Corelând datele culese în acest studiu de la primării cu
situaţia depozitelor ecologice conform ANPM este că, în ciuda deschiderii unor
depozite conforme în 7 din cele 10 judeţe (încă unul fiind în curs de
aprobare), măsura în care aceste rampe acoperă necesarul de depozitare a
deşeurilor municipale este foarte mică.
Potrivit ultimului raport de activitate al Gărzii Naţionale
de Mediu, la nivel naţional, 26 dintre depozitele municipale care ar fi trebuit
închise în vara anului trecut îşi continuă activitatea.
Depozitul (pentru deşeuri municipale) este conform?
■ Primăria nustie, 2 %
■ Nu,
39 %
■ Da, 37 %
■ Primăria nu răspunde, 21 %
Cetăţenii plătesc în general între 1.2 lei (comuna Ciumani, Harghita)
şi 58 lei (comuna Clinceni, Ilfov) pe lună pe persoană, şi până la 70 lei pe
lună pe gospodărie (comuna Fărcaşa, Maramureş).
De altfel, chiar un operator economic care prestează
servicii de salubritate a menţionat ca una dintre marile probleme cu care se confruntă
este dificultatea cu care locuitorii din mediul rural reuşesc să acopere costul
acestui serviciu. Preţul mediu plătit de cetăţenii localităţilor sondate este
de aproximativ 6 lei lunar.
Există însă şi 4 primării
care au declarat că cetăţenii lor nu plătesc nimic pentru serviciile de
gestionare a deşeurilor municipale, aceasta fiind situația în unele județe din vestul țării.
Dintre primăriile care au răspuns la această întrebare, 12
au menţionat existenţa unor tarife diferenţiate pentru persoanele juridice.
Pentru firme, preţul serviciului de gestionare a deşeurilor municipale este calculat fie la nivelul întregii firme (între 40 şi 60 de
lei lunar), fie pe metru cub, caz în care preţul depozitării variază între 2
lei şi 86 de lei pe unitate.
Primăria comunei Mogoşoaia din judeţul Ilfov a
fost singura care a menţionat aplicarea unui tarif preferenţial pentru
deşeurile colectate selectiv. Astfel, preţul de colectare pe metru cub pentru
deşeurile colectate selectiv este cu aproximativ 71% mai mic faţă de tariful
practicat în cazul deşeurilor municipale amestecate.
Costul depozitării deşeurilor diferă foarte mult de la o localitate la alta:
între
|
1.2 si 58 lei
|
Pe lună/pers.
|
între
|
2 si 86 lei
|
Pe metru cub
|
între
|
18 si 180 lei
|
Pe tonă
|
între
|
4000 si
|
Pe lună/
|
68.000 lei
|
localitate
|
În câteva cazuri tariful pentru depozitarea deşeurilor la
gropile de gunoi este calculat în lei/tonă, variaţiile preţurilor fiind şi în
acest caz foarte mari, între 18 lei şi 180 de lei pentru fiecare tonă de
deşeuri.
Diferenţe mari există şi în ce priveşte costurile la nivel
de localitate pentru serviciile de gestionare a deşeurilor municipale, variaţia
acestora fiind însă în mare parte explicată de dimensiunea populaţiei
deservite. Costurile localităţilor variază între 4000 lei pe lună (comuna
Margău, Cluj, aprox. 1700 de locuitori) şi 68000 lei pe lună (municipiul Turda,
Cluj, aproximativ 60.000 de locuitori), acesta din urmă incluzând transportul
şi selectarea deşeurilor municipale.
Din cauza concesionării serviciilor de salubritate către
firme, există însă şi primării care spun că nu cunosc preţul acestor servicii
(“este stabilit de către firma de salubritate”), sau pur şi simplu nu răspund
la această întrebare. în total, aproape 20% dintre primăriile chestionate s-au
aflat în această situaţie.
Cât de vechi sunt depozitele, si cât timp vor mai funcţiona?
Conform operatorilor economici chestionaţi din rândul celor
care se ocupă de depozitarea deşeurilor municipale, mai puţin de o treime din
depozitele folosite pot fi considerate relativ noi, fiind deschise după anul
2004. Dimpotrivă, aproximativ 50% dintre aceştia depozitează deşeurile în rampe
deschise cu peste 20 de ani în urmă, vechimea depozitelor atingând aproape 6
decenii în unele cazuri. Toate rampele deschise înainte de 1999 ar urma să se
închidă în următorii 3 ani, conform aceloraşi operatori economici, pe când
rampele deschise după 2004 vor funcţiona, în medie, încă cel puţin 20 de ani
de-acum încolo.
Pe ce distanţe si în ce cantităţi sunt transportate deşeurile?
Din cauza insuficienţei numărului depozitelor şi a
capacităţii acestora de stocare, mulţi dintre operatorii respondenţi se văd în
postura de a transporta deşeurile colectate zeci de kilometri. în medie,
operatorii care au răspuns că aduc deşeuri la depozite de la distanţe de peste
50km transportă peste 700 de tone de deşeuri pe zi. O posibilă concluzie este
că numărul foarte mic de depozite funcţionale (închiderea multor depozite
ilegale fără a fi deschise suficiente depozite conforme), dar mai ales lipsa
unui management integrat al deşeurilor, a condus la adoptarea unor soluţii
ineficiente şi care irosesc resurse.
Distanţele maxime de la care sunt
aduse deşeurile la depozite
10 km, 14%
11-25 km, 29% 26-50 km, 21%
peste
50 km, 36%
Stim câte deşeuri depozităm?
NU.
Doar jumătate din cele 16
depozite la care fac referire aceşti operatori sunt dotate cu un sistem de
cântărire a deşeurilor, la restul cantităţile fiind estimate pe baza
capacităţii autovehiculelor de transport. Această situaţie indică faptul că
monitorizarea, evaluarea şi raportarea progreselor în domeniul gestiunii
deşeurilor municipale este în continuare defectuoasă.
Cât de “ecologice” sunt depozitele în care ajung deşeurile noastre?
Marea majoritate a rampelor
de depozitare utilizate de operatorii economici chestionaţi nu respectă
criteriile pentru a se încadra în categoria depozitelor ecologice:
o Impermeabilizare
o Depozitarea deşeurilor pe straturi
o Respectarea criteriilor
de selecţie a deşeurilor acceptate la depozit
o Dotarea cu
echipamente pentru colectarea biogazului
o Tratarea
biogazului şi levigatului
o Acoperirea
depozitului cu un strat vegetal
Conform răspunsurilor
furnizate de către operatorii economici care gestionează procesul de depozitare
a deşeurilor municipale în cele 10 judeţe, jumătate dintre depozite nu respectă
aceste criterii, şi doar aproximativ 17% sunt depozite ecologice. O treime din
rampele utilizate de către aceşti operatori respectă o parte dintre criterii:
sunt impermeabilizate, dar nu au condiţiile necesare pentru tratarea
levigatului, astfel că această operaţiune are loc la staţiile de epurare din
apropiere.
Întrebaţi dacă acceptarea deşeurilor la depozit se face
conform unui set de reguli (aşa cum prevede HG 349/2005), doar 56% dintre
operatorii respondenţi au menţionat folosirea unor criterii de selecţie conform
legislaţiei în vigoare.
Cât de departe ar trebui transportate deşeurile pentru a aiunae la un depozit conform?
Distanţele care ar trebui parcurse pentru ca deşeurile depozitate momentan în rampe neconforme să ajungă la un
depozit ecologic variază între 20 şi 150 de km, media fiind de aproximativ 53
de km. în multe cazuri deci, lipsa unui depozit conform în apropiere duce la
justificarea utilizării unui depozit neconform, din punct de vedere al
eficienţei şi costurilor de transport ale operatorului.
Există însă şi cazuri în care distanţele de la care sunt
aduse deşeurile la depozitul neconform (de la colectare până la depozitare)
sunt mai mari decât distanţele până la cel mai apropiat depozit conform. De
exemplu, un operator din Harghita care transportă deşeuri municipale pe
distanţe de 70 de km (de la punctele de colectare) le depune într-un depozit
neconform, deşi ar avea un depozit conform pe o rază de 34 de km. Dacă
informaţiile transmise de către operatori sunt corecte, concluziile pot fi
două, ambele negative: fie nu există capacitate suficientă de depozitare în
rampele ecologice, fie sistemul nu este eficientizat astfel încât distanţa de la
punctele de colectare la depozitare să fie minimă.
O altă posibilă explicaţie ar putea fi situaţia în care
depozitele conforme nu sunt neapărat atât de departe, dar operatorii preferă să
transporte deşeurile în depozite neconforme (sau chiar ilegale) pentru a evita
taxele de depozitare. în acest caz, autorităţile de control (Garda de Mediu,
ANPM, Poliţia) ar trebui să ia măsuri ferme, cum ar fi amenzi pentru
depozitarea ilegală sau facilităţi pentru depozitarea la rampe conforme.
Mai există depozite ilegale de deşeuri?
În ce priveşte existenţa unor depozite ilegale de deseuri în
proximitate, toţi operatorii economici chestionaţi au indicat fie că nu există
asemenea gropi de gunoi ilegale (sau că au fost deja desfiinţate), fie că cele
câteva care se menţin în mediul rural urmează a fi închise. A fost însă
menţionat şi faptul că se constată în continuare “abandonuri necontrolate de
deşeuri punctiforme”. Răspunsul la întrebarea dacă am scăpat sau nu de gropile
ilegale pare a fi, deci, că autorităţile din cele 10 judeţe au luat în mare
parte măsurile legale pentru desfiinţarea celor identificate, dar nu s-a reuşit
prevenirea apariţiei unora noi.
Câte abateri au fost înregistrate de
către Garda de Mediu în perioada 2007-2009 în
legătură cu gestionarea deşeurilor municipale,
si ce amenzi au fost aplicate?
Între 2007 şi 2009, Comisariatele Gărzii de Mediu din
judeţele Harghita, laşi şi Vâlcea au depistat 143 de abateri legate de
gestionarea deşeurilor şi au aplicat amenzi în valoare totală de 1,360,800 lei.
Cele mai multe nereguli au fost înregistrate în judeţul Vâlcea (83), iar amenzile aplicate în acest judeţ reprezintă mai
mult de jumătate din suma totală (758,900 lei), în judeţul laşi a fost
colectată suma de 476,800 lei în urma sesizării a 41 de abateri, iar în judeţul
Harghita 19 nereguli au rezultat în amenzi în valoare de 125,100 lei.
Comisariatele Gărzii de Mediu din celelalte 7 judeţe nu au furnizat nici o
informaţie despre abateri şi amenzi legate de gestionarea deşeurilor (dar nici
nu au precizat absenţa lor), deşi au răspuns cererilor de informaţii şi au
transmis date despre alte tipuri de amenzi aplicate.
Așa cum se vede din acest studiu, mai avem de lucru, atât la implementarea normelor in gestionarea depozitelor de deseuri, cât mai ales la mentalitatea oamenilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu